De săptămâni întregi, citesc în presa independentă din Dâmbovița, care documentează, cu imagini și mărturii, despre un fenomen grav: deversări ilegale, gunoaie îngropate, deșeuri toxice „ascunse” prin păduri, pe marginea drumurilor sau chiar în albia râurilor.
Ca membru în Comisia de Mediu și consilier județean AUR, nu pot să tac.
Dâmbovița devine, zi după zi, simbolul nepăsării față de mediu și față de oameni. În tot mai multe localități – de la Moreni la Dărmănești, de la Ulmi la Gura Ocniței, de la Dobra la Mogoșani – peisajul e același: moloz, asfalt, reziduuri petroliere, deșeuri din construcții, toate aruncate sau îngropate cu bună știință. Sub ochii închiși ai autorităților.
Pe 14 aprilie 2025, presa relata că la Mogoșani, Compania de Apă Târgoviște-Dâmbovița, cu presupusul acord al primarului, a îngropat ilegal deșeuri din asfalt. Nu vorbim despre o simplă „greșeală administrativă”, ci despre un act cu potențial penal. Și totuși, Garda de Mediu și IPJ Dâmbovița aleg să tacă. O tăcere care spune tot. O tăcere vinovată.
Foto: I. Vîlcu, Darmanești
La Dărmănești, consilierul nostru local, Ion Vîlcu, a tras nenumărate semnale de alarmă despre deșeurile din construcții aruncate în raza comunei. Soluția autorităților locale: au pus pământ deasupra deșeurilor, iar lui i-au interzis accesul la o manifestație unde era prezent și Corneliu Ștefan, Președintele Consiliului Județean Dâmbovița, pe care voia să îl înștiințeze personal despre această situație.
Sincer, mă îndoiesc că domnul Corneliu Ștefan ar putea fi străin de astfel de încălcări ale legii comise de Compania de Apa, din moment ce lucrările companiei se derulează în parteneriat cu Consiliul Județean.
La Gura Ocniței, anchetele jurnalistice vorbesc de gunoaie îngropate, fonduri europene sifonate și legături toxice între interese de partid și contracte publice. La Dobra, peste 2000 de metri cubi de moloz au fost îngropați chiar în albia râului Ialomița. Singura reacție promptă? Primarul din Dobra, care a început igienizarea. Restul? Complicitate. Nepăsare. Liniște.
Să nu uităm că abandonarea și îngroparea deșeurilor din construcții nu este doar o iresponsabilitate morală, ci o încălcare gravă a legii – sancționată prin OUG 92/2021 și Codul Penal, acolo unde impactul asupra mediului o impune.
Ajunge! Avem nevoie de respect – nu ca slogan, ci ca realitate. Respect față de lege. Față de cetățeni. Față de pământul care ne ține în viață. Grija pentru creația lui Dumnezeu nu e o opțiune – e o datorie creștină.
Ca mamă, ca româncă și ca aleasă locală, nu pot să accept ca viitorul copiilor noștri să fie îngropat la propriu sub munți de moloz și gunoaie. Cine tace azi, e complice mâine.
Respectul începe cu fiecare dintre noi. Și continuă cu curajul de a nu mai închide ochii.
