Numele meu este Mara Nicolescu si sunt candidat la alegerile europarlamentare din 2024 din partea Partidului Alianța pentru Unirea Românilor. Sunt actriță de teatru și film, sunt și scenaristă. În 1996 am devenit licențiată a Secției Teatru a Facultății de Litere din cadrul Universității Babeș-Bolyai Cluj-Napoca.
Am fost însă și am rămas o pasionată de matematică. Am fost actriță la Teatrul Sică Alexandrescu din Brașov. Am colaborat însă și cu alte teatre din țară. Probabil că unii mă știți mai degrabă din filmul Filantropica, din rolul meu de debut, Miruna, cel care mi a adus și un premiu de interpretare feminină, UCIN.
Cu siguranță vă întrebați, așadar, ce caută o actriță în politică. Aur este, în primul rând o mișcare de renaștere și rezistență națională. Așadar, eu mă văd făcând parte din această mișcare al cărei vehicul politic este într adevăr Partidul Alianța pentru Unirea Românilor. Românii se descurcă din ce în ce mai greu.
Fiecare zi înseamnă o luptă pentru a trăi cât de cât normal, pentru a oferi copiilor sau nepoților o educație mai bună, în speranța că măcar ei vor trăi mai bine. Nici nu mai contează dacă cel mai bine îl vor găsi departe de casa unde au crescut la mii de kilometri, lăsând în urmă un gol pe care îl vor umple doar fotografiile, WhatsApp ul și întoarcerile din ce în ce mai rare acasă.
În felul acesta, pasivi, suntem forțați să ne îndepărtăm unii de ceilalți părinți, de copii, prieteni, de prieten român, de român. De ce? Pentru că, fiind separați, suntem mai ușor de controlat. Dar poate fi și altfel. Trebuie să se poată. România România traversează o perioadă grea, complicată, la capătul căreia ne vom regăsi ori stăpân pe destinul nostru, ori doar vasali.
Dacă nu aș fi avut convingerea că în 2024 se joacă ultima carte pentru viitorul nostru, nu aș fi făcut pasul către politică. Nu aș fi lăsat tihna casei ca să alerg de colo colo, departe de copiii mei. Am doi copii, un soț, o casă făcută cu mâinile noastre, într un sat din România. Trăim acolo de 15 ani.
Primul pas pentru a prelua controlul deplin al vieților noastre nu poate fi decât să ne apropiem unii de ceilalți, să strângem rândurile, să să ne ascultăm, să rezistăm în picioare unul lângă celălalt, să refacem liantul social care clădește o națiune. Alminteri fiecare în barca lui. Nu vom rezista valului ce va veni peste noi toți.
Și credeți mă, vor veni cei care îmi cunoașteți de ani de zile convingerile. Știți deja că Biserica, familia, libertatea sunt valori pe care le am apărat dintotdeauna. Cei care încă nu mă cunoașteți, veți afla în timp că am venit lângă oamenii din aur, deciși să lupte până la capăt și să nu abandonez această luptă.
Știu că va fi greu. Dar pe care am convingerea că o vom câștiga dacă noi nu ne vom ridica ca să ne apărăm. Vor trece și peste noi cu tancurile ideologiei neomarxiste, care au nivelat deja o bună parte din America și au început să dărâme și în Europa tot ce înseamnă cultură, tradiție, valori consfințite prin trecerea sutelor de ani, valori care au modelat gândirea europeană și implicit cea românească, de care suntem atât de mândri azi.
Și avem de ce să fim. Și nu vrem să ne rescrie nimeni istoria, nici nouă, românilor, nici nouă, europenilor. Dacă noi nu ne ridicăm acum la luptă de oriunde ne am găsi, oricât vor minți unii și alții că nu e dracul atât de negru, atunci vom afla mai repede decât credeți că toate încălcările de drepturi și libertăți din ultimul timp, tot ce a fost rău în ultimii ani a fost doar puțin din răul care va bântui lumea fără opreliști de la un capăt la altul al ei, pentru zeci și zeci de ani de aici înainte.
Mincinoșii aceștia buni de dat din gură și au aruncat pâcla de vorbe peste mințile noastre. Nu știu să deschidă gura și atunci când oamenii erau călcați în picioare până în buza gropii, acolo unde erau aruncați goi în giulgiu de sac negru de plastic în pământ, șușoteau sârbește că nu e vorba de constrângere, ci de convingere.
Și pe mulți i au convins și i au luat cu ei captivi în purgatoriu vorbelor atent măsluite prin care adevărul devine minciună, rugăciunea devine habotnicie pravoslavnică, iubirea de neam devine păcat. Mai mare crimă decât să ți oamenii netratați în spitale sau pe la porțile lor. Că adevărații lor tovarăși de credință ce au murit, au omorât milioane de oameni la începutul secolului trecut, dar și mai abitir după aceea, pe oriunde pe glob, au început să ne despartă unii pe ceilalți, aruncând etichete peste cei care nu spuneau ca ei.
Astfel încât azi, de la plebe la rege toți putem ajunge din condeiul lor nervos, adică din pix, putinist, puriști, legiști, xenofobi, negaționist, legionari. Conspiraționiști. Finalmente, proștii care facem jocurile cuiva știu ei cine sau cocoțat la tribuna clarității morale, de unde ne explică fluturând slogane, cum e cu moartea, viața, lupta și libertatea pentru libertate, lupta pentru libertate care nu se câștigă decât dacă ți pui un hashtag pe Facebook.
Lupta noastră este însă nu cu acești cavaleri pitici care ne cheamă la luptă. Cheamă la luptă creștinii urbani prin strigătul Stați la locurile voastre! Aceștia sunt doar unghia nevolnică de la degetul mic al unei hidră care a început să cucerească lumea acum niște ani. Așadar, dacă noi nu ne vom ridica la luptă împotriva celor care vor să ne distrugă pe fiecare în parte și pe toți laolaltă, nu doar aici, în România.
Ci și în Europa și în lume. Vor învinge cei care șușotesc pe peste pământ că ceea ce vedem nu este ceea ce vedem, ci ce vor ei. Să vedem care ne pervertesc cuvintele, până vom ajunge să vorbim cu toții limba lor pocită, plină doar de multe majuscule, fără, fără număr, fără verb, fără cuvânt, fără Hristos. Așa cum ființa umană va fi dizolvată într un amalgam de emoții, de pulsiuni, fără trecut și viitor, fără un sens vertical.
La fel vor fi și națiunile pulverizate în fața tăvălugului ce a pornit peste noi, toate dezgolite de propriile istorii care l au făcut să fie ceea ce sunt. Lupta nu va fi ușoară, dar primul pas dintr o bătălie este să te ridici în picioare și să spui prezent, prezent pentru azi, prezent pentru viitor, prezent, pentru a apăra trecutul, ca să putem avea un viitor.
Așa să ne ajute Dumnezeu!
